La stalactite

Lucian Blaga

Stalactita

Tăcerea mi-este duhul –
şi-ncremenit cum stau şi paşnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin – picuri de lumină
şi stropi de pace – cad necontenit
din cer
şi împietresc – în mine.

*

Continuer la lecture de La stalactite

Publicités

Lune dans le champ

Nichita Stănescu

Lună în câmp

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar  părea că desluşesc prin crenge
zvelţi  vânători  în arcuiţii lei
din goana calului, cum   îşi subţie arcul.
O, tinde-ţi mâna stângă către ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire,
pe care ramurile l-au aprins
suind sub lună-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii,
în ochii tăi cu luna mă răsfrâng
… şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn pe braţul stâng.

Nicu Alifantis : Lună în câmp

Continuer la lecture de Lune dans le champ

Le ciel est tombé de tes yeux

Grigore Vieru

A cazut cerul din ochii tai

A cazut cerul din ochii tai
Si s-a farîmitat.
A cazut de pe fata ta soarele
Si-a înghetat.
Încremenit e vîntul cel racoros
Fara harnicele tale mîini.
Cautîndu-te pe tine,
S-au tainuit izvoarele-n tarîni.
Ca un pom doborît
Însusi graiul
Parca se aude cazînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur
N-am fost nicicînd!

*

Continuer la lecture de Le ciel est tombé de tes yeux