Chant d’hiver

Nichita Stănescu

Cântec de iarnă

Eşti atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gândul creşte-n ceruri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru

*

Continuer la lecture de Chant d’hiver

Bibliothèque de rosée

Grigore Vieru

Biblioteca de roua

Frate,
am vazut tari bogate
în care-as fi ramas
la fel de sarac.
Frate,
e plina lumea de punti
pe care trebuie sa le treci
înfratindu-te cu dracul.
Frate,
eu pot muri oricând,
dar nu si oriunde.
Eu nu pot muri
decât cu chipul rasfrânt
„în acest geniu al ierbii
care e roua“.

 *

Continuer la lecture de Bibliothèque de rosée