La chandelle

Marin Sorescu

Lumânarea

S-a dus şi-a luat lampa
Şi-a stat aşa cu ea-n mână, la marginea patului.
– Ce faci, mă, cu ea ? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut aşa s-a dus să
Anunţe pe Mitru. Şi cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Aşa a murit Panduru.

De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină ?
Nae Banţa îi spunea unei vecinei :
– Fină, să nu uitaţi lumânarea,
Să mă lăsaţi pe întuneric.
Să-mi puneţi lumânarea, să mori
Şi eu cu lumânare.
Hainele – nu mă puteţi îmbrăca,
Sunt greu. Să-mi le puneţi pe piept.
Da’ lumânarea s-o am in mână.
Şi aşa a fost.

– Naşule, uite-o, lumânarea…
Şi a dat din cap, că e bine.

*

Continuer la lecture de La chandelle

Habitudes

Marin Sorescu

Rânduieli

La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineauri – zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu îndrăznea să-i zică tu,
Cele mai mândre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum.

Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni –
Femeia, ce ştie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,
Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbă
Că ce ştie ea?

Continuer la lecture de Habitudes

Vous

Marin Sorescu

Dumneata

,, Într-o noapte, pe aici, pe la Cişmele,
Unde sunt casele mai rărişoare, din cauza stafiilor,
Care se zice că s-ar fi arătând pe-acolo,
Şi oamenii s-au sfiit să pună case, ca să aibă stafiile loc,
Lărgime, să treacă-n deal, în vale, libere,
Se întâlneşte Grigore al lui Tăgărâlă cu unul care cam sclipea de departe,
Aşa ca putregaiul.

,,Bună seara. » Ăla nu-i răspunde. ,,N-o fi auzit », se gândeşte
Grigore, ,,Bună seara », zice iar.

,,Bună seara », îngână celălalt, parcă ar fi avut ţărână-n gură şi-i stă drept în cale,
Nu-l mai lasă să treacă.

,,Mă, tu ştii cine sunt eu? »
Se uită Grigore… şi odată simte cum i se scoală căciula
Singură din cap: hoop! şi cade jos…pleoţ! Ăsta semăna cu unul de
Murise…să tot fie luna…

,,Păi, eu ştiu… » încearcă el să-şi facă…ce să-şi facă »…curaj…

,,Te cunosc, dar nu ştiu de unde să te iau… »

Păi, ia-mă şi dumneata de guler…rânjeşte străinul.

Când să-l ia de guler…nimic… Ăla era moroi…
Dar mâna îi rămăsese ţeapănă în aer…
După aia i s-a făcut moale şi aşa a rămas.
Bine că nu i-a zis moroiul să-l mai ia şi de altceva
Că paraliza tot.

Continuer la lecture de Vous