La chandelle

Marin Sorescu

Lumânarea

S-a dus şi-a luat lampa
Şi-a stat aşa cu ea-n mână, la marginea patului.
– Ce faci, mă, cu ea ? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut aşa s-a dus să
Anunţe pe Mitru. Şi cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Aşa a murit Panduru.

De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină ?
Nae Banţa îi spunea unei vecinei :
– Fină, să nu uitaţi lumânarea,
Să mă lăsaţi pe întuneric.
Să-mi puneţi lumânarea, să mori
Şi eu cu lumânare.
Hainele – nu mă puteţi îmbrăca,
Sunt greu. Să-mi le puneţi pe piept.
Da’ lumânarea s-o am in mână.
Şi aşa a fost.

– Naşule, uite-o, lumânarea…
Şi a dat din cap, că e bine.

*

Continuer la lecture de La chandelle