Meşterul Manole

Vasile Alecsandri

Meşterul Manole

I

Pe Argeş în gios,
Pe un mal frumos,
Negru-Vodă trece
Cu tovarăşi zece :
Noă meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Şi Manoli, zece,
Care-i şi întrece.
Merg cu toţi pe cale,
Să aleagă-n vale
Loc de monastire
Şi de pomenire.
Iată cum mergea,
Că-n drum agiungea,
Pe-un biet ciobănaş,
Din fluier doinaş.
Şi cum îl videa,
Domnul îi zicea :
– Mândre ciobănaş,
Din fluier doinaş !
Pe Argeş în sus,
Cu turma te-ai dus.
Pe Argeş în gios
Cu turma ai fost
Nu cumva-ai văzut
Pe unde-ai trecut
Un zid părărsit,
Şi neisprăvit,
La loc de grundis,
La verde-aluniş ? 
– Ba, Doamne am văzut
Pe unde am trecut,
Un zid părasit
Şi neisprăvit.
Cânii cum îl văd
La el se răped
Şi latră a pustiu
Şi urlă a morţiu.
Cât îl auzea
Domnu- nveselea,
Şi curând pleca,
Spre zid apuca
Cu noă zidari,
Noă meşteri mari,
Şi Manoli, zece,
Care-i şi întrece.
– Iată şi zidul meu !
Aici aleg eu
Loc de mănăstire
Şi de pomenire.
Deci, voi, meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Curând vă siliţi,
Lucru-l de-l porniţi,
Ca să-mi radicaţi
Aici să-mi duraţi
Monastire- naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri;
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii !

II

Meşterii gr&#bea,
Sferile-ntindea,
Locul măsura,
Şanţuri largi săpa,
Şi mereu lucra,
Zidul rădica.
Dar orice lucra
Noaptea se surpa !
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar,
Lucra în zadar !
Domnul îi mustra,
Ş-apoi se-ncrunta
Şi-i ameninţa
Să-i puie de vii
Chiar în temelii !
Meşterii cei mari,
Calfe şi zidari
Tremura lucrând,
Lucra tremurând,
Zi lungă de vară,
Zioa pân-în searaş
Iar Manoli sta,
Nici că mai lucra,
Ci mi se culca
Şi un vis visa,
Apoi se scula
Ş-astfel cuvânta :
– Noă meşteri mari,
Calfe şi zidari !
Ştiţi ce am visat de când m-am culcat ?
O şoaptă de sus
Aievea mi-a spus
Că oriunde-am lucra
Noaptea s-ar surpa,
Până-om hotarî
În zid de-a zidi
Cea-ntâi soţioară,
Cea-ntâi surioară
Care s-a ivi
Mâni în zori de zi,
Aducând bucate
La soţ ori la frate.
Deci, dacă vroiţi
Ca să isprăviţi
Sfânta monastire
Pentru pomenire,
Noi să ne-apucăm
Cu toţi să giurăm
Şi să ne legăm
Taina s-o păstrăm :
Ş-orice soţioară,
Orice surioară
Mâni în zori de zi
Întâi s-a ivi
Pe ea s-o jertfim
În zid s-o zidim !

III

Iată-n zori de zi
Manea se trezi,
Ş-apoi se sui
Pe gard de nuiele
Şi mai sus pe schele,
Şi-n câmp se uita,
Drumul cerceta.
Când, vai ! Ce zărea ?
Cine că venea ?
Soţioara lui
Floarea câmpului !
Ea s-apropia
Şi îi aducea
Prânz de mâncătură
Vin de beutură.
Cât el o zărea,
Inima-I sărea
În genunchi cădea
Şi plângând zicea :
– Da, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Să facă pâraie,
Să curgă şiroaie,
Apele să crească,
Mândra să-mi oprească,
S-o oprească-n vale,
S-o întoarcă din cale !
Domnul se îndura,
Ruga-i asculta,
Norii aduna,
Ceriu-ntuneca
Şi curgea deodată
Ploaie spumegata
Ce face pâraie
Şi îmflă şiroaie.
Dar oricât cădea,
Mândra n-o oprea,
Ci ea tot venea
Şi s-apropia.
Manea mi-o videa ,
Inima-i plângea,
Şi iar se-nchina,
Şi iar se ruga :
– Suflă, Doamne-un vânt,
Suflă-l pe pământ
Brazii să-i despoaie,
Paltini să îndoaie,
Munţii să răstoarne,
Mândra să-mi întoarne,
Să mi-o-ntoarne-n cale,
S-o ducă de vale !
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
Şi sufla un vânt,
Un vânt spre pământ,
Paltini că-ndoia.
Brazi că despuia,
Munţii răsturna,
Iară pe Ana
Nici c-o întruna !
Ea mereu venea,
Pe drum şovăia,
Şi s-apropia,
Şi amar de ea,
Iată c-agiungea !

IV

Meşterii cei mari,
Calfe şi zidari,
Mult înveselea
Dacă o videa :
Iar Manea turba,
Mândra-şi săruta,
În braţe-o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
Şi, glumind, zicea :
– Stai, mândruţa mea,
nu te sparia,
că vrem să glumim
şi să te zidim !
Ana se-ncredea
Şi vesel râdea.
Iar Manea ofta
Şi se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
Şi o cuprindea
Pân’la gleznişoare,
Pân’la pulpişoare.
Iar ea, vai de ea !
Nici că mai râdea,
Ci mereu zicea :
– Manoli, Manoli,
Meştere Manoli !
Agiungă-ţi de şagă,
Că nu-i bună dragă.
Manoli, Manoli,
Meştere Manoli !
Zidul rău mă strânge,
Trupuşoru-mi frânge !
Iar Manea tăcea
Şi mereu zidea,
Zidul se suia
Şi o cuprindea
Pân’la gleznişoare,
Pân’la pulpişoare,
Pân’la costişoare,
Pân’la ţâţisoare.
Dar ea, vai de ea,
Tot mereu plângea
Şi mereu zicea :
– Manoli, Manoli,
Meştere Manoli !
Zidul rău mă strânge
Ţâţişoara-mi plânge,
Copilaşu-mi frânge.
Manoli turba
Şi mereu lucra,
Zidul se suia
Şi o cuprindea
Pân’la costişoare,
Pân’la ţâţişoare,
Pân’la buzişoare,
Pân’la ochişori,
Încât, vai de ea !
Nu se mai videa,
Ci se mai auzea
Din zid că zicea :
– Manoli, Manoli,
Meştere Manoli !
Zidul rău mă strânge,
Viaţa mi se stinge !

V

Pe Argeş în gios,
Pe un mal frumos,
Negru-Vodă vineri
Ca să se închine
La cea monastire,
Falnică zidire,
Monastire naltă
Cum n-a mai fost altă.
Domnul o privea
Şi se-nveselea
Şi astfel grăia :
– Voi, meşteri zidari,
Zece meşteri mari !
Spuneţi-mi cu drept,
Cu mâna la pept.
De-aveţi meşterie
Ca să-mi faceţi mie
Altă monastire,
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Şi mult mai frumoasă ?
Iar cei meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Cum sta pe grindiş,
Sus pe coperiş,
Veseli se mândrea
Ş-apoi răspundea :
– Ca noi meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Alţii nici că sunt
Pe acest pământ !
Află că noi ştim
Oricând să zidim
Altă monastire,
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Şi mult mai frumoasă !
Domnu-i asculta
Şi pe gânduri sta,
Apoi poroncea
Schelele să strice,
Scări să le ridice
Iar pe cei zidari,
Zece meşteri mari,
Să mi-i părăsească,
Ca sa putrezească,
Colo pe grindiş,
Sus pe coperiş.
Meşterii gândea
Şi ei îşi făcea
Aripi zburătoare
De şindrili uşoare.
Apoi le-ntindea
Şi-n văzduh sărea,
Dar pe loc cădea,
Şi unde pica
Trupul-şi despica.
Iar bietul Manoli,
Meşterul Manoli
Când se încerca
De-a se arunca,
Iată c-auzea
Din zid că ieşea
Un glas năduşit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Şi mereu zicea :
– Manoli, Manoli
Meştere Manoli !
Zidul rău mă strânge,
Ţâţişoara-mi plânge,
Copilaşu-mi frânge,
Viaţa mi se stinge !
Cum o auzea,
Manea se perdea,
Ochii-i se-nvelea,
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvârtea,
Şi de pe grindiş,
De pe coperiş,
Mort bietul cădea !
Dar unde cădea
Ce se mai făcea ?
O fântână lină,
Cu apă puţină,
Cu apă sărată,
Cu lacrimi udată !

Publicités

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s